Se zice ca dragostea e oarba, ca frumusetea sta in ochii celui care priveste, insa cate de mult ne ajuta asta sa concuram cu sabloanele de frumusete cu care societatea e indoctrinata? De ce nu e indeajuns sa ne simtim iubite pentru a fi sigure ca suntem frumoase, sau de ce daca suntem frumoase nu suntem iubite? Ce inseamna frumusetea feminina si cum o putem dobandi? Cum putem sa atingem gradul de frumusete pe care majoritatea, inclusiv noi, le luam ca model?

Adevarul este ca nu putem, sau cel putin nu putem sa ajungem acolo fara compromisuri, fara sa alteram ce suntem acum, fara sa ne pierdem identitatea. Castigatoarele la ruleta genetica a frumusetii o sa ma contrazica spunand ca fiecare din noi suntem etaloane de frumusete si ca nu exista femeie urata ci doar neingrijita si tind sa le dau in mare parte dreptate. Fiecare dintre noi este diferita, ba chiar e foarte bine ca suntem diferite, ca de altfel ne-am plictisi enorm traind intr-o lume trasa la xerox. Fiecare femeie ascunde in primul rand o frumusete si o putere interioara care le depasesc pe cele fizice, acestea fiind totodata si sursa ei de feminitate. Fiecare dintre noi isi doreste sa fie iubita si acceptata asa cum este insa nu de multe ori facem greseala sa ne dorim sa fim altcineva decat ceea ce suntem, sa incercam sa schimbam la noi ceea ce ne defineste, departandu-ne tot mai mult de ceea ce suntem pentru a deveni ceea ce putem fi: o carapace frumoasa dar goala, pentru ca esenta ne-o pierdem pe drumul schimbarii.

Vorbind de frumusete inevitabil ne gandim si la principalele modalitati de a obtine frumusetea, asa cum este ea perceputa de marea majoritate: operatiile estetice, iar cele mai la "indemana" fiind implanturile mamare cu silicon. Pro sau contra? E o operatie necesara sau e o alta modalitate de a ne etala vanitatea? Ne ofera incredere sau ne transforma in obiect sexual? Continuam cu marirea buzelor, cu rinoplastia, cu injectiile de botox, colagen, scoaterea de coaste, implantul in fese si apoi ajungem in fata unei oglinzi cand nu mai recunoastem persoana care ne priveste chiar daca stim ca regulile fizicii dicteaza ca ceea ce vedem este propria reflexie. Implanturile de silicon sunt insa si o modalitate de a reda feminitatea si increderea in sine a unei femei si reprezinta un nou inceput, cazurile de cancer de san care au dus la mastectomie sunt un bun exemplu al unei situatii in care militez "pro silicoane" ba chiar cred ca ar trebui sa fie inscrise pe lista interventiilor compensate in procent mai mare de catre stat. Acum insa ce facem cu "papusile" siliconate care isi schimba cupa sutienului mai des decat isi schimba iubitii? Credeti ca o femeie ar trebui sa se adapteze fizic in functie de preferintele partenerului sau partenerul ar trebui sa se schimbe pentru ea? Raspunsul in acest caz ar fi compromisul. Oamenii nu se schimba atat de mult pe cat am crede, ba chiar unii isi pun masca schimbarii doar pentru a nu ne rani, avand totodata cele mai bune intentii chiar daca duc o lupta ipotriva firii lor. Cert e ca nimeni nu ar trebui sa suporte o operatie ce presupune anestezie generala doar dntr-un moft, mai ales daca e moftul altcuiva. Pana la urma se pare ca traim intr-o lume care se concentreaza tot mai mult pe aspect iar intreaga "industrie" a operatiilor plastice alimenteaza nesiguranta asa ca tine de fiecarare dintre noi sa ne cunoastem adevaratul potential fizic si mintal astfel incat sa nu ne lasam intimidate de falsele tipare de frumusete si inteligenta.